josep maria bartomeu fc barcelonaTrei ore, atât a stat vineri președintele Barcelonei în fața judecătorului, încercând să-i explice că vina lui în cazul neregulilor descoperite la transferul lui Neymar este pur și simplu inexistentă. Spune Bartomeu că el nu a intervenit nici în negocieri, nici în configurarea contractului final și că toată responsabilitatea este a fostului președinte, Sandro Rosell.

Chiar dacă susține că nu a fost implicat, Bartomeu nu s-a sfiit să dea detalii de genul ”Firma familiei Neymar nu este un magazin de cartier, are peste 30 de angajați și ocupă un edificiu de patru etaje”. Într-o adevarată încâlcitură de sume pe care suporterul din tribună cu greu ar desluși-o, Bartomeu a repetat și a tot repetat că el, chiar dacă era vicepreședinte, nu a fost implicat în operațiune și că, sumele neplătite ca impozite pe 2014 de fapt s-au plătit, ba mai mult, crede că ”s-a plătit mai mult decât trebuia.

Ca vicepreședinte m-am limitat doar la a semna contractele care mi s-au adus, pentru că le dădeam ca și bune„ se apără Bartomeu. Adică fără să le citească, iar dacă le citea  habar nu avea ce citea. Să fim serioși, că nu suntem  în baraca unei echipe din liga a 4-a.

Am mai vorbit aici despre acuzațiile care i se aduc lui Bartomeu. E adevărat, este acuzat pentru nereguli apărute în 2014, moment în care, după cum susține el ”am dat toate instrucțiunile necesare pentru a se lucra cu risc zero în această chestiune. E o discuție pur și simplu fiscală, despre când trebuiau făcute plățile și care era procentul impozat”. Rămâne de stabilit dacă Bartomeu are dreptate în privința procentului de 24,75% sau procurorii care spun că de fapt plățile pe 2014 în cazul Neymar trebuiau impozitate cu 52%. Dacă s-a acționat plătindu-se fără să se știe care e cota reală, vorbim de incompetență, iar dacă s-a evitat în mod conștient plata celor 52% cerute, e și mai grav. Asta pentru că e greu de crezut că vicepreședintele Barcelonei habar nu avea de cum decurg negocierile în momentul transferului și de detaliile celor nu mai puțin șapte contracte pe care el însuși le-a semnat.

Una peste alta, acest caz, care nu face altceva decât să târască imaginea Barcelonei prin sălile tribunalelor, trebuie să se se termine cât mai repede, cu o decizie corectă a judecătorului. Barcelona este un club de fotbal și încă unul mare, nu casă de avocați.

sursă foto elperiodico.es

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here