Patru zile, nu mai multe, au fost necesare pentru a pierde de pe buricul degetelor senzația că ai atins paradisul fotbalistic pentru a face loc lamentabilului, arbitraj aparte, pentru că acolo, așa cum ni se dă câteodată, la fel de bine ni se poate lua.

Cu Neymar accidentat, în varianta oficială, deși nu ar trebui să uităm că pe 11 martie a fost ziua de naștere a scumpei sale surori și știm foarte bine că brazilianul a făcut tot ce e posibil în sezoanele trecute pentru a putea zbura către petrecerea de rigoare și cu Messi absent, Luis Enrique s-a întors la experimentele sale.

Să le luăm pe rând. Neymar și Messi. Dacă e adevărată varianta clubului cu ușoara accidentare, nu e nici o problemă. În schimb, dacă zvonurile care provin chiar din Barcelona, nu dinspre presa din Madrid, cum că Neymar și-ar fi cerut week-end liber, nu e tocmai ok. E adevărat, a făcut un meci mare cu PSG, însă mai are mult de demonstrat ca jucător blaugrana și aici poate lua lecții de la Messi, care în formă sau nu, vrea să joace tot, pentru că jucând tot a făcut istorie. În acest punct al sezonului nu mai există meciuri ușoare, fapt demonstrat pe El Riazor, iar Neymar ar trebui să știe asta. Dacă nu e adevărată treaba cu accidentarea, această tragere pe dreapta a brazilianului este un act de inconștiență din partea lui și a lui Luis Enrique, care și-a dat acceptul.

Messi. A fost titular în toate meciurile jucate de către Barcelona în acest an, singurul jucător din lot cu o astfel de statistică, jucând până acum, în 2017, 1654. După cum spuneam, el vrea să joace tot, pentru că așa și-a forjat cariera, problema vine însă atunci când, opinia mea, antrenorul îl așează în acest nou sistem 3-4-3 într-o poziție pe care fundașii adverși o pot controla foarte ușor. Luis Enrique îl forțează să stea în fața careului, băgându-l practic într-o cușcă montată foarte ușor de către rivali. S-a văzut în meciul cu PSG, s-a văzut cu Depor. Încercările lui Messi de pleca cu mingea din banda dreapta au fost prea puține, iar când o făcea nu adversarii îi făceau probleme, ci proprii colegi, de care pur și simplu se împiedica.

Pe Andre Gomes sau Paco Alcacer nu îi vedem și nu îi vom vedea vreodată. Cineva ar trebui să explice de ce au fost transferați și de ce pe atât de mulți bani. Nu sunt utili nici pentru echipa a doua, iar problema și mai gravă e că nu îți va da nimeni mai mult de doi saci de cartofi pe ei. Posibil să fi fost martorii uneia dintre cele mai catastrofale campanii de transferuri din istoria Barcelonei. Singurul care a încercat câte ceva în meciul cu Depor a fost Denis Suarez, schimbat și el atunci când începuse să își dea drumul la joc.

Ajungem și la Luis Enrique. L-am văzut după meciul cu PSG bucurându-se de parcă ar fi avut vreun merit în acel meci epic din Liga Campionilor, rezolvat cu ceva noroc, cu imensul talent al jucătorilor și ceva greșeli de arbitraj. Nu l-am văzut acum asumându-și responsabilitatea, explicând de ce insistă cu Andre Gomes în timp ce îl are pe Iniesta rezervă și de ce insistă cu acest 3-4-3 în condițiile în care Mascherano nu mai este la vârsta ideală pentru așa ceva. Poate Umtiti, rezervă și el, însă argentinianul nu și nu e vina lui. Ca o remarcă, foarte importantă, cu Umiti pe teren, Barcelona a adunat doar victorii în campionat, 16 la număr, în timp ce fără el bilanțul e dezastruos: două victorii, șase remize și trei înfrângeri.

 Bine, Luis Enrique s-a limitat să spună la conferința de presă de după meci că se aștepta la un astfel de meci, că era previzibil. Chiar și așa, a făcut tot posibilul ca un astfel de meci să se desfășoare. Ne așteaptă un final lung de sezon, mult prea lung, cu Luis Enrique pe bancă și suntem la mâna jucătorilor. Din partea antrenorului puține speranțe. Periculos de previzibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here