xavi hernandez fc barcelona romania

În rândurile de mai jos voi scrie câteva cuvinte despre Xavi, una din figurile emblematice din toate timpurile ale clubului catalan. Nu vreau sa fiu ipocrit, așa că voi începe prin a spune că nu am fost niciodată fanul lui numărul 1 sau 2, nici măcar 3.

L-am apreciat, respectat, dar nu deschideam niciodată televizorul pentru a-l urmări doar pe el, așa cum o făceam pentru Iniesta, Messi sau Busquets. Cu toate astea, ca suporter blaugrana al ultimilor ani, nu pot să nu îmi exprim ciudata senzație de a-l vedea pe bancă meci de meci, oricând pregătit să intre să mai atingă mingea măcar o dată. Pasiunea lui pentru fotbal este nemărginită, dar cea pentru Barcelona este infinită. A rămas la club deși era conștient că nu va mai fi vioara întâi, dar cred că nu se aștepta să fie utilizat la fel de „mult” ca Sergi Roberto. Locul lui nu e pe bancă, niciodată nu va fi ! Deși îmi e tare ciudat să o scriu, cariera lui trebuie să continue la altă echipă ! Așa cum am mai spus-o, nu l-am avut la inimă niciodată așa cum i-am avut pe alții dar să îl văd cum suferă pe bancă meci de meci că nu e lăsat și el să joace,să se bucure de fotbal, de culorile pe care le adoră, e pur și simplu trist. La absolut toate meciurile Barcelonei în care a fost pe bancă, am văzut în privirea lui dorința de a fi pe teren cât încă mai poate, cât încă îl mai țin picioarele alea două din care au pornit pasele ce au adus cele 14 trofee din era Guardiola. A ajuns să îmi fie milă de el. Xavi a ajuns să intre pe teren doar când nu mai e nimic de făcut și el nu merită asta. A făcut o greșeală în vară când a ales cu inima, a făcut o greșeală pentru cariera lui, dar acea greșeală i-a adus respectul infinit din partea mea și cred că din partea tuturor suporterilor Barcelonei.

articol scris de Grecu Andrei Sorin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here